Definita cuvantului mahmur
mahmúr (mahmúră), adj. – 1. Cu capul tulbure după beție. – 2. Indispus, posomorît. – 3. (S. n.) Indispoziție după o beție. Mr. mahmur. Tc. mahmur, din arab. mahmūr (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχμούρης, bg. mahmuren, sb. mahmuran. – Der. mahmurie, s. f. (indispoziție).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mahmur
BHAKTAPUR, oraș în Nepal, la E de Kathmandu; 111 mii loc. (1984). Centru comercial (orez, piei). Palat (1697). Temple budiste și hinduiste (sec. 18). Vechiul nume: Bhadgaon. Vezi definitia »
MASEUR s.m. v. masor. Vezi definitia »
múgur (múguri), s. m. – Boboc. – Megl. mugur. Probabil de la muc, pl. mucuri, cu sing. reconstituit după pl. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumînare; pentru alterarea consonantismului, cf. stîng, vitreg. După Philippide, Principii, 49, direct din lat. *mūcŭlus. Pare mai puțin probabilă der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 294), din alb. mugulj (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 338). – Der. muguros, adj. (cu mulți muguri); mugura (var. înmuguri), vb. (a face muguri). Din rom. provin ngr. μοῦγϰρος (Meyer, Neugr. St., II, 76; Murnu, Lehnw., 32 și probabil cel din albaneză). Vezi definitia »
TILOZÁUR s. m. reptilă uriașă acvatică fosilă cu corpul lung și membre scurte transformate în palete înotătoare. (< tilo- + -zaur) Vezi definitia »
FEMÚR s. n. 1. osul coapsei, de la genunchi în sus. 2. al treilea segment al piciorului la insecte, arahnide și miriapode. (< fr. fémur, lat. femur) Vezi definitia »