Definita cuvantului major
majór (majóră), adj. – (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronunțarea din fr. majeur, cf. major. – Der. (din fr.) majorat, s. n.; majoritate, s. f.; majoritar, adj.; majora, vb. (a mări); majordom (var. maiordom), s. m.; majusculă (var. maiusculă), s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu major
subțiór, -oáră, adj. (înv.) subțirel. Vezi definitia »
SPINTECĂTÓR, -OÁRE, spintecători, -oare, adj. Care spintecă. – Spinteca + suf. -ător. Vezi definitia »
AMÓR s. n. iubire, dragoste. ♦ ~ propriu = atașament de prețuire exagerată a propriilor calități. (< lat. amor) Vezi definitia »
REFECTÓR s.n. (Rar) Sală de mâncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. réfectoire]. Vezi definitia »
paraditor, paraditori s. m. (intl.) spărgător (de case), hoț care fură din case. Vezi definitia »