Definita cuvantului mandră
mándră (mándre), s. f. – (Dobr.) Îngrăditură de nuiele sau de șipci de-a curmezișul unei ape. – Mr. mandră „gard”. Ngr. μάντρα „gard”, cf. tc., bg., sb. mandra, sp. mandria (Corominas, III, 221).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mandră
SÍXTĂ, sixte, s. f. Poziție a brațului înarmat, întâlnită în scrimă, la probele de floretă și de spadă. – Din fr. sixte. Vezi definitia »
a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent. Vezi definitia »
CHERATOLÍZĂ s. f. dizolvare a cheratinei de către substanțe chimice în scop terapeutic. (< fr. kératolyse) Vezi definitia »
OMÉTIȚĂ s. f. (Reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja. Vezi definitia »
prospătură, prospături s. f. 1. virgină. 2. prostituată tânără, ținută de proxenet sau matroană la preț mare. 3. amantă sau iubită nouă a unui bărbat. Vezi definitia »