Definita cuvantului marfă
márfă (mắrfuri), s. f. – 1. (Trans., Maram.) Vite. – 2. (Înv.) Provizii. – 3. Obiecte de negoț. – Var. (înv., Trans.) marhă, (Banat) marvă. Sl. (sb., cr., rut.) marha (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 186) și mag. marha (Gáldi, Dict., 144), din v. germ. mariha „cal.” – Der. mărfar (var. marfagiu), s. m. (negustor). Din rom. provin rut. marfa (Miklosich, Wander., 17; Candrea, Elemente, 408; Berneker, II, 19), mag. márfa (Edelspacher 18).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marfă
STENOBIÓZĂ s. f. stare a speciilor care suportă variații restrânse ale factorilor de mediu. (< fr. sténobiose) Vezi definitia »
poáșcă1, poáște, s.f. (reg.) 1. pieptar sau cojoc din piele de oaie de calitate inferioară; poșcălău, poștin; cojoc vechi și rupt. 2. persoană bătrână și slabă. Vezi definitia »
PRECOMÁNDĂ, precomenzi, s. f. Comandă făcută pentru o marfă înainte de a fi fabricată sau pusă în vânzare. – Pre1- + comandă. Vezi definitia »
REGÁLĂ2 s.f. Instrument de suflat asemănător orgii, dar mai mic decât aceasta. ♦ Unul dintre registrele orgii. [< fr. régale]. Vezi definitia »
PÁNĂ2, pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. Vezi definitia »