Definita cuvantului radar
RADÁR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează, după ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția undelor. ♦ Sistem de detectare și de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. [Acc. și: rádar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu radar
AGRÁR, -Ă, agrari, -e, adj. Care se referă la proprietatea funciară și la problemele legate de această proprietate. ◊ Reformă agrară = reformă prin care marile latifundii moșierești sunt expropriate și împărțite țăranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrară = problema căilor de dezvoltare a agriculturii și a raporturilor de clasă la sate. Țară agrară = țară care își sprijină economia în special pe producția agricolă. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius). Vezi definitia »
BENEFICIÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de ceva. ◊ persoană, întreprindere, instituție pentru care se execută o lucrare, se prestează diferite servicii. (< fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius) Vezi definitia »
SERPENTÁR s. m. pasăre răpitoare de zi din Africa, care se hrănește cu șerpi; secretar2. (< fr. serpentaire, lat. serpentarius) Vezi definitia »
SUPRAUNITÁR, -Ă, supraunitari, -e, adj. (Mat.; despre numere reale) Care are valoarea absolută mai mare decât unitatea. [Pr.: -pra-u-] – Supra- + unitar. Vezi definitia »
rar (ráră), adj. – 1. Puțin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanțat. – 3. Neobișnuit, excepțional. – 4. (Adv.) De puține ori. – 5. (Adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. Lat. rarus (Pușcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puține ori); (a)rareori, adv. (de puține ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se folosește mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spația; a frecventa mai puțin; refl., a se împuțina); rărime, s. f. (raritate, singularitate); răriș, s. n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacți(un)e, s. f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s. f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareș, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puțin). Vezi definitia »