plăcíntă (plăcínte), s. f. – Turtă, produs culinar cu umplutură de brînză, mere etc. – Mr., megl. plățintă. Lat. plăcenta (Pușcariu 1330; Candrea-Dens., 1399; REW 6556; Rosetti, I, 170), păstrat numai în rom. Der. este confirmată de fonetismul dialectelor. E dubletul lui placentă, s. f., din fr. placenta. – Der. plăcintar, s. m. (persoană care face sau vinde plăcinte); plăcintărie s. f. (patiserie). Din rom. provin rut. paljacyinta (Candrea, Elemente, 403), mag. palacsinta (Miklosich, Fremdw., 116; Edelspacher 21), germ. Palatschinken. Vezi definitia »

CUPÉLĂ s.f. Vas confecționat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelație. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tăbăcită]. Vezi definitia »

SACÓȘĂ, sacoșe, s. f. Poșetă de dimensiuni mai mari; (în special) săculeț (de pânză) sau plasă (în formă de săculeț) pentru târguieli. – Din fr. sacoche. Vezi definitia »

după prep. – 1. În urma (exprimă succesiunea în timp). – 2. În urmă, în spate (exprimă succesiunea în spațiu). – 3. Pentru (exprimă obiectivul acțiunii). – 4. Prin (exprimă mijlocul sau instrumentul). – 5. După, conform (exprimă o identitate). – Mr. după, dupu, dipă, megl. dipu, istr. dupę. Lat. de post (Diez, I, 326; Pușcariu 559; Densusianu, Hlr., I, 172; Candrea-Dens., 1425), cf. it. dopo. În limbajul curent se confundă uneori cu de pe, ceea ce a produs forma hibridă dupre „de” sau de peste, cu var. incorecte dupe și după. Cf. Moser, 424-25. Vezi definitia »

PORFIRÍNĂ s.f. Substanță care se găsește în hemoglobină și în clorofilă. [< fr. porphyrine]. Vezi definitia »