COMENDUÍRE, comenduiri, s. f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc. ♦ Local în care își are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < pol. komenda). Vezi definitia »

ANDOCÁRE s.f. Acțiunea de a andoca și rezultatul ei. [Var. îndocare s.f. / < andoca]. Vezi definitia »

cópre s.f. (reg.) mărar. Vezi definitia »

GIGANTIZÁRE s.f. Acțiunea de a gigantiza și rezultatul ei. [< gigantiza]. Vezi definitia »

ÎNTEȚÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înteți. – V. înteți. Vezi definitia »