Definita cuvantului mascur
máscur (máscuri), s. m. – Porc castrat. – Mr., megl. mascur „masculin”. Lat. mascŭlus (Pușcariu 1044; Candrea-Dens., 1049; REW 5392), cf. alb. maškul „dop” (Meyer 262; Philippide, II, 647), it. maschio, prov., v. fr. mascle (› fr. mâle), sp. macho. E dubletul lui mascul, s. m., din lat. masculus, sec. XIX, der. masculin, adj., din fr. masculin. – Der. măscuroaie, s. f. (scroafă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mascur
SAMÚR, (1) samuri, s. m., (2) samururi, s. n. 1. S. m. Mamifer carnivor cu blana prețioasă, de culoare sură cu o pată albă pe piept; zibelină (Martes zibellina). 2. S. n. Blană de samur (1) prelucrată. – Din tc. samur. Vezi definitia »
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz). Vezi definitia »
MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro]. Vezi definitia »
DUR, -Ă adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ◊ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus]. Vezi definitia »
CHANDRAPUR, oraș în V Indiei, la N Pod. Deccan (Maharashtra); 115,8 mii loc. (1981). Ind. cimentului, metalurgică și a hîrtiei. Centru comercial agricol (orez, sorg, bumbac). Meșteșuguri (mătase). Cunoscut (sec. 12-18) și sub numele de Chanda. Vezi definitia »