GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec. Vezi definitia »

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende) Vezi definitia »

ȚÍCLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec. Vezi definitia »

iribíță s.f. (reg.) potârniche. Vezi definitia »

RUBRICATÚRĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur]. Vezi definitia »