DEBLOCÁ vb. tr. 1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja. ◊ a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.). ◊ a desțepeni (mașini, aparate). 2. a scoate de sub blocare bani, valori bancare. 3. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari). (< fr. débloquer) Vezi definitia »

a se spăla ca pisica expr. 1. (iron.) a se spăla superficial. 2. a fi neglijent. Vezi definitia »

ERADICÁ, eradíc, vb. I. Tranz. A smulge din rădăcini, a dezrădăcina; p. ext. a stârpi, a desființa. – Din lat., it. eradicare. Vezi definitia »

FABRICÁ vb. I. tr. 1. A lucra, a confecționa anumite obiecte prin prelucrarea unei materii prime. ♦ A lucra prin procedee mecanice (mai ales într-o fabrică). 2. (Peior.) A face ceva la repezeală; a născoci, a inventa. [P.i. fábric. / < fr. fabriquer, cf. lat. fabricare]. Vezi definitia »

desfăcá (-ác, -át), vb. – A dezghioca. – Var. deșfăca. Mr. disvucare. Origine incertă, probabil expresivă. Nu pare posibil să se separe acest cuvînt de contrariul lui înșfăca, de la care poate deriva, ca deschide de la închide sau descălța de la încălța. Totuși, Candrea-Dens., 568 și Candrea propun lat. *disfabicāre; iar Pascu, Beiträge, 16, pleacă de la mr., ceea ce nu explică și care nu este sigur că este același cuvînt. Pentru Scriban, este vorba de o var. de la dehoca. Densusianu, Rom., XXXI, 76, se gîndea la o încrucișare a lui desface cu desghioca. Vezi definitia »