DURALUMÍNIU s.n. Aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor, folosit în aeronautică și în construcții mecanice. [Pron. -niu, var. duralumin, duraluminium s.n. / < fr. duralumin]. Vezi definitia »

FEROALUMÍNIU s.n. Aliaj de fier și aluminiu. [Pron. -niu. / < fr. ferro-aluminium]. Vezi definitia »

niu (literă grecească) [pron. nĭu] s. m., pl. niu; ν, N Vezi definitia »

RÁDIU/RÁDIUM s. n. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanță emițătoare de radiații în medicină și în fizica nucleară. (< fr. radium) Vezi definitia »

CÉLȚIU s. n. (Chim.) Hafniu. – Din fr. celtium. Vezi definitia »