pleávă s. f. – 1. Rămășițe de spice sau de păstăi, tărîțe. – 2. Drojdie, sediment. – Megl. pleavă. Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag. polyva, sb. pleva, și plivi. – Der. plevaiță (var. pleviță), s. f. (Plantă, Xeranthemum annuum); plevniță, s. f. (magazie de pleavă), din sl. plĕvĭnica; plevos, adj. (tărîțos); plevușcă, s. f. (pește, Leucaspius delineatus; alevin; pești mici; gloată, plebe); pleviță, s. f. (plevușcă), în Munt., prin schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb. pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), s. n. (Trans., șopron), probabil în loc de *plevnicer, cf. pleșnicar. Vezi definitia »

jidáncă (fam.) s. f., g.-d. art. jidắncii; pl. jidắnci Vezi definitia »

CITEMOLÍZĂ s. f. distrugere a globulelor roșii. (< fr. cytémolyse) Vezi definitia »

încinsătúră s.f. (înv.) legătură (cu cingătoarea). Vezi definitia »

lóbodă (lóbode), s. f. – Plantă, Atriplex hortensis, Atriplex nitens. – Mr., megl. lobudă. Sl. (bg., sb., slov., rut.) loboda (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 341; Cihac, II, 175; Conev 47), cf. ngr. λομποτή, mag. laboda. Căutarea în idiomuri anterioare istr. (Lahovary 333) este nelalocul său. După Lokotsch 1284, din tc. labada. Vezi definitia »