Definita cuvantului merță
mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu merță
LIPIDOGRÁMĂ s. f. curbă a deplasării moleculelor lipidice în electroforeză. (< fr. lipidogramme) Vezi definitia »
PODVÁDĂ, podvezi, s. f. (Înv.) 1. Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune; p. ext. cărăușie (cu plată). 2. Încărcătură. [Var.: podvoádă s. f.] – Din sl. podŭvoda. Vezi definitia »
CATEHÉZĂ, cateheze, s. f. Lecție de catehism (1) sau, p. ext., de religie creștină. – Din ngr. katíhisis, fr. catéchèse. Vezi definitia »
PROSTÁTĂ s. f. glandă la intersecția aparatului genital mascul cu cel urinar. (< fr. prostate) Vezi definitia »
AVIONÉTĂ s.f. Avion mic. [< fr. avionnette]. Vezi definitia »