Definita cuvantului meteahnă
meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meteahnă
ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.). Vezi definitia »
FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s. f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. -eală. Vezi definitia »
PTÓZĂ s.f. Cădere patologică a unui organ sau a unei formații anatomice în urma slăbirii formațiilor proprii de susținere. [< fr. ptóse, cf. gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »
CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară. Vezi definitia »
AGÁPĂ, agape, s. f. 1. Ospăț cu caracter intim, prietenesc. 2. Masă comună frățească la vechii creștini. – Fr. agape (lat. lit. agape). Vezi definitia »