Definita cuvantului mică
mícă (-ci), s. f. – Fragment, fărîmă, parcelă, parte. Lat. mῑca (Pușcariu 1068; Candrea-Dens., 1093; Tiktin; REW 5559), cf. it. mica, fr. mie, sp. miga. Der. din sl. migŭ „clipă, moment” (bg., pol. mig, sb., rus. miga), propusă de Graur, BL, VI, 156 și de Scriban, se bazează pe expresii ca o mică de ceas, în care mică dobîndește sensul special de „parte dintr-o oră” și pare posibilă doar ca încrucișare semantică. E dubletul lui mică, s. f. (mineral în foițe), din fr. (lat.) mica. Probabil același cuvînt este cel care s-a păstrat în expresia mici fărîme (var. mii fărîme, mii și fărîme), cu sensul de „bucățele”, în care mici „bucăți” s-a confundat cu mici „de mărime redusă”. – Cf. dumica, nimic.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mică
AEROMEDICÍNĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul influenței zborului asupra organismului. (< engl. aeromedicine, germ. Aeromedizin) Vezi definitia »
ANEMOLÍTĂ s. f. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane. (< fr. anémolithe) Vezi definitia »
gioablă, gioable s. f. (intl.) persoană credulă / naivă / ușor de înșelat. Vezi definitia »
SUBPREFECTÚRĂ, subprefecturi, s. f. 1. Funcția de subprefect. ♦ Local unde era instalat sediul subprefectului. 2. (În vechea organizare administrativă) Plasa administrată de un subprefect. ♦ Comună servind subprefectului ca reședință; sediu de plasă. – Sub1- + prefectură (după fr. sous-préfecture). Vezi definitia »
PĂTLĂGÍCĂ s. f. v. pătlăgea. Vezi definitia »