TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite) Vezi definitia »

PODIT², -Ă, podiți, -te, adj. (Despre încăperi) Cu pardoseală; (despre străzi) pavat (cu scânduri). – V. podi. Vezi definitia »

BĂTĂTORÍT¹ s. n. Faptul de a bătători. – V. bătători. Vezi definitia »

ÎNJUMĂTĂȚÍT, -Ă, înjumătățiți, -te, adj. Împărțit în două; redus la jumătate. – V. înjumătăți. Vezi definitia »

NEMAIAUZÍT, -Ă, nemaiauziți, -te, adj. Care este atât de ieșit din comun încât nimeni nu a auzit până acum de ceva asemănător; nemaipomenit. [Pr.: -mai-a-u-] – Ne- + mai¹ + auzit. Vezi definitia »