Definita cuvantului mină
mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine. – Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mină
pendénță s.f. (înv.) dependență. Vezi definitia »
ANTRACNÓZĂ s.f. Boală a unor plante provocată de anumite ciuperci parazite. [< fr. anthracnose, cf. gr. anthrax – antrax, nosos – boală]. Vezi definitia »
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță. Vezi definitia »
FORÉZĂ, foreze, s. f. Mașină de forat. – Din fr. foreuse. Vezi definitia »
SUBZÓNĂ s.f. Subdiviziune a unei zone. [Cf. fr. sous-zone, it. sotto zona]. Vezi definitia »