Definita cuvantului mînea
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînea
secereá, seceréle, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică. 2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă. Vezi definitia »
DELINEÁ vb. I. tr. (Rar) A trasa conturul unui obiect; a contura. [Pron. -ne-a, p.i. -eez. / < fr. délinéer]. Vezi definitia »
BELEÁ, belele, s. f. Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (Concr.) Sarcină, povară. – Tc. belâ. Vezi definitia »
RÂNDEÁ s. f. v. rindea. Vezi definitia »
ghiuleá (ghiuléle), s. f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle. Vezi definitia »