Definita cuvantului belea
BELEÁ, belele, s. f. Neplăcere, necaz, încurcătură, bucluc. ♦ (Concr.) Sarcină, povară. – Tc. belâ.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu belea
ÎNCÁILEA adv. v. încaltea. Vezi definitia »
șóntea s.m. art. (reg.; deprec.) șchiopârlan (v.). Vezi definitia »
BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea. Vezi definitia »
1)Margea de sticla,imitand margaritarul.Sirag din astfel de margele.
2)Arbust decorativ cu flori roz-trandafiriiçu fructe albe de marimea cireselorçultivat ca planta ornamentala Vezi definitia »
ULCEÁ, -ÍCĂ, ulcele, s. f. Oală mică (de lut); oluț ◊ Expr. A-i pune (cuiva) ulcica sau a-i face (cuiva) cu ulcica = a face farmece (cuiva). – Lat. * ollicella (< olla). Vezi definitia »