Definita cuvantului cercător
CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experiență. – Cerca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cercător
tretiór, tretióri, s.m. (înv.) cal de trei ani; tretin. Vezi definitia »
HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor. Vezi definitia »
neprihănitór, neprihănitoáre, adj. (înv.) neprihănit. Vezi definitia »
BIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Care poartă, care are două flori. [< fr. biflore]. Vezi definitia »
PESTITÓR, -OÁRE, pestitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care întârzie, care ține pe loc; păstrător. – Din pesti + suf. -(i)tor. Vezi definitia »