Definita cuvantului mohor
mohór (mohóri), s. m. – Părîng (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorît, adj. (înv., roșu-închis; sumbru, întunecat; întristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohorî, vb. (a întrista a întuneca); mohorală (var. mohoreală), s. f. (obscuritate; neliniște, regret; monotonie); mohorîu, adj. (înv., roșu-închis); mohorîți, vb. (înv., a vopsi în roșu); muhurel, adj. (cu pielea brună).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mohor
CONSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. (adesea adj.) Cel care construiește, participant la o construcție. [Cf. fr. constructeur, lat. constructor]. Vezi definitia »
scurtișór, scurtișoáră, adj. (reg.) 1. (înv.) scurticel (în opoziție cu lunguț). 2. scunduț (în opoziție cu înăltuț). 3. cam scurt, relativ scurt; scurtuț, scurtișor. Vezi definitia »
PRĂȘITÓR, -OÁRE, prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S. m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor. Vezi definitia »
ogor, ogoare s. n. (intl.) loc favorabil furturilor, pungășiilor etc. Vezi definitia »
DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor. Vezi definitia »