Definita cuvantului dracu
DRÁCU formă verbală în expr. v. DA2 (I.9.). A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu dracu
BÂRSĂNESCU, Ștefan S. (1895-1984, Viperești, jud. Buzău), pedagog român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Iași. Lucrări de pedagogie a culturii și de istorie a pedagogiei românești („Unitatea pedagogiei contemporane ca știință”, „Istoria pedagogiei românești”, „Pagini nescrise din istoria culturii românești”). Vezi definitia »
cu figură „tipică” de criminal (de la Cesare Lombroso, 1835-1909, antropolog criminalist) Vezi definitia »
DRÁCU formă verbală în expr. v. DA2 (I.9.). A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... [DEX '98] Vezi definitia »
zorescu s. invar., interj. v. zoreală. Vezi definitia »
ANTONESCU, Teohari (1867-1910, n. București), istoric, arheolog și epigrafist român. Prof. univ. la Iași. Op. pr.: „Le trophée dÁdamclissi” și „Columna Traiană studiată din punct de vedere arheologic și artistic”. Vezi definitia »