hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului). Vezi definitia »

Brașóv s. m. Numele unui oraș din Trans. Probabil de la numele sl. Braša (Drăganu, Dacor., VII, 236), cf. însă bîrsă. – Der. brașovean, s. m. (locuitor al Brașovului; vînzător de mărunțișuri; trăsură cu acoperiș boltit); brașoveancă, s. f. (prăvălie de mărunțișuri); brașoavă, s. f. (minciună, gogoașă), al cărui semantism se explică desigur prin tendința de a exagera proprie vînzătorilor, cf. fr. boniment (Șeineanu, Semasiol, 173) brașovenește, adv. (în mod exagerat). Vezi definitia »

CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ. Vezi definitia »

morcov timpuriu Vezi definitia »

LIBÓV s. n. (Înv. și arh.) Dragoste, pasiune. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi atrăgător, plăcut. – Slav (v. sl. ljubovi). Vezi definitia »