írcov, írcovuri, s.n. (reg., înv.) locul unde valurile apei sunt mai mari și mai multe. Vezi definitia »

CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ. Vezi definitia »

gîrbóv (gấrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s. f. (bătrînețe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s. f. (bătrînețe); gîrboveană, s. f. (Trans., articulație a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucișare cu cîrje (DAR). Vezi definitia »

MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov. Vezi definitia »

ISTÓV s. n. (Înv.) Sfârșit¹, capăt. ◊ Loc. adj. și adv. (Pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat. – Din sl. istovŭ „adevărat”. Vezi definitia »