Definita cuvantului mormînt
mormînt (-mínte), s. n. – Groapă, cavou. – Mr. murminte, mărmintu, megl. murmint. Lat. mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1109; Cnadrea-Dens., 1153; REW 5672; Bonfanti, Cah. S. Pușcariu, II, 125); r, prin disimilare, sau și prin încrucișare cu mor, cf. sard. morimentu (Atzori 237), prov. morimen. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 299), dublet al lui monument, s. n., din fr. monument. Der. mormîntal, adj. (funerar), format după monumental, adj.; înmormînta (var. rară mormînta), vb. (a îngropa); înmormîntare, s. f. (îngropăciune; Arg., plictiseală).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mormînt
a se da crocant expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »
INCOMPETÉNT, -Ă adj. care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent) Vezi definitia »
CONDIMENT, condimente, s.n. Substanță de natură minerală (sare) sau vegetală (frunze, semințe, rădăcini, fructe întregi sau măcinate) sau un preparat din acestea (oțet, ulei, esență, extract, pastă, sos etc.), sau obținută prin sinteză (aromă, esență), care, adăugată unor produse alimentare sau preparate culinare, le conferă un gust sau o aromă specifice, contribuie la conservarea acestora, precum și la stimularea apetitului și a digestiei. Vezi definitia »
BONVIVÁNT s. m. om vesel, chefliu. (< fr. bon vivant) Vezi definitia »
INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient. Vezi definitia »