ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio]. Vezi definitia »

FONÍE, s. f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie. Vezi definitia »

OFTALMÍE, oftalmii, s. f. 1. Conjunctivită gravă, adesea purulentă. 2. Termen generic pentru afecțiunile inflamatorii grave ale structurilor profunde ale globuiui ocular. – Din fr. ophtalmie. Vezi definitia »

OCÁZIE s.f. Fenomen sau moment (ivit întâmplător) favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare. ◊ De ocazie = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus; a da ocazia = a ocaziona. [Gen. -iei, var. ocaziune s.f. / cf. fr. occasion, lat. occasio]. Vezi definitia »

ONDULÁȚIE s.f. 1. Mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor; ondulare. 2. Buclă, cută. ♦ Totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. [Gen. -iei. / var. ondulațiune s.f. / cf. fr. ondulation, it. ondulazione]. Vezi definitia »