volintír, volintíri, s.m. (înv.) 1. ostaș grec voluntar (mai ales înrolat în armata lui Ipsilante, în vremea zaverei, la 1821). 2. om crud, barbar. Vezi definitia »

nir, niri, s.m. (reg.) pasăre de baltă; corcodel. Vezi definitia »

COLÍR s. n. Medicament întrebuințat în tratamentul unor afecțiuni ale ochilor. – Din fr. collyre. Vezi definitia »

haractír (-ruri), s. n. – Caracter. Ngr. χαραϰτήρ (Gáldi 194). Este dublet al lui caracter, s. n., din fr. caractère. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ELZEVÍR, elzevire, s. n. Caracter de literă subțire cu talpa triunghiulară. ♦ Ediție imprimată sau publicată de unii dintre membrii vestitei familii de tipografi olandezi Elzévir. – Din fr. elzévir. Vezi definitia »