Definita cuvantului mușca
mușcá (múșc, mușcát), vb. – A apuca cu dinții. – Var. înv. mucica. Mr. mîșcu, mușcu, mușcare, megl. mucicu, mucicari, istr. mucicu. Origine îndoielnică. Dacă se pornește de la forma înv. și dialectală mucicare, trebuie să se presupună un lat. *muticāre ‹ mutῑre „a mormăi”, formații paralele lat. mussāre › *mussicāre › sp. amusgar (Corominas, I, 196; REW 5776a). Trecerea semantică de la „mormăi” la „mușca” se verifică și în ex. sp., deși numai pe jumătate, căci nu ajunge să exprime decît ideea de „a se pregăti de mușcat”. În general, este preferată pornirea de la un lat. *muccicāre, în loc de *mūccŭlare ‹ mūccus (Candrea, Rom., XXXI, 313; Pușcariu 1136) sau din lat. mucceus încrucișat cu morsĭcāre (Pușcariu, Jb., XI, 61; REW 5767), cf. sicil. muttsikari, napol. muttsękare, abruz. muččęká. Der. mușcător, adj. (care mușcă; coroziv); mușcătură, s. f.; remușcare, s. f. (căință) format după fr. remords.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mușca
JrYCca <a href=„http://hnfcaszsfexq.com/”>hnfcaszsfexq</a>, [url=http://ddwchwlctpfj.com/]ddwchwlctpfj[/url], [link=http://sypokteedord.com/]sypokteedord[/link], http://xfslyvphdlku.com/ Vezi definitia »
PURICÁ, púric, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) curăța de purici. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul. [Var.: purecá vb. I] – Probabil lat. *pulicare (< pulicem). Vezi definitia »
vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 v'âșcă; conj. prez. 3 să v'âște Vezi definitia »
YÚCCA s.f. inv. Plantă liliacee arborescentă din India și America, cu frunze lungi, în smocuri și flori mari, albe sau violete, aclimatizată în țările temperate ca plantă ornamentală. · Fibra textilă obținută din yucca. (din engl., fr. yucca) Vezi definitia »
străuaneásca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular care se execută la nuntă după terminarea mesei; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »