tăceá (-ac, -ăcút), vb. – A nu vorbi. – Mr. tac. tățeare, megl. tac, tățeari, istr. tǫcu. Lat. tăcēre (Pușcariu 1708; REW 8517), cf. vegl. takar, it. tacere, prov. tazer, fr. taire. – Der. tăcere, s. f. (liniște); tăcut, adj. (silențios); tacit, adj., din fr. tacite; taciturn, adj., din fr. taciturne; taci-și’nghite, s. m. (varietate de gogoși). Vezi definitia »

SARDÉA, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pești de mare din grupul scrumbiilor, care se consumă proaspeți sau conservați. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul lângă altul, foarte înghesuiți. – Din ngr. sardhélla, it. sardella. Vezi definitia »

giubeá (giubéle), s. f. – Haină lungă și largă de postav. – Mr. giube. Tc. cübbe (Roesler 610; Șeineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. și ngr. τζομπές, alb. ğube (Meyer 81). Este dublet al lui jupón, s. n. (fustă scurtă purtată pe dedesubt), din fr. jupon, și al lui șubă, s. f. (haină căptușită cu blană), din sb., rut., rus. šuba, pol. szuba, mag. suba, și acesta din germ. med. Schübe „pieptar”; der. șubeică, s. f. (blană), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560). Vezi definitia »

a ști ce-i poate pielea (cuiva) expr. a cunoaște foarte bine profilul moral al cuiva. Vezi definitia »

FRIGANEÁ, friganele, s. f. Felie de pâine albă muiată în lapte și ouă, apoi prăjită în grăsime. [Var.: frigănéa s. f.] – Din ngr. frighaniá. Vezi definitia »