Definita cuvantului năstav
năstáv (năstávuri), s. n. – 1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năstav
șuștáv, -ă, adj. (reg.; despre oi) care are lână, cu fire scurte, linse, fără ondulații. Vezi definitia »
JÍLAV (JILÁV), -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. – Din bg. žilav. Vezi definitia »
ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești. Vezi definitia »
postáv (postắvuri), s. n. – Dimie. Sl. postavŭ „bara pe care se așază urzeala” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 81), cf. sb., cr., ceh. postav „dimie”, pol. postaw „dimie”. – Der. postăvar, s. m. (fabricant sau negustor de postav); postăvărie, s. f. (fabrică, atelier de postavuri; magazin de postavuri); postăvior s. n. (Olt., postav subțire). Vezi definitia »
gúbav, gúbavă, gúbavi, gúbave, adj. (reg., înv.) 1. lepros. 2. (fig.) smerit, umil. 3. slăbănog, bolnăvicios, gălbejit. Vezi definitia »