birlic, birlici s. m. 1. (cart.) as. 2. dolar. Vezi definitia »

poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64). Vezi definitia »

AFTERPÍC s. n. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave. (< engl. afterpeak) Vezi definitia »

spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă). Vezi definitia »

DECIMÉTRIC, -Ă adj. 1. Referitor la decimetru. 2. De ordinul decimetrului. [< fr. décimétrique]. Vezi definitia »