STRUNGĂREÁȚĂ, strungărețe, s. f. 1. Spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă (2). 2. Găleată în care se mulg oile (la stână). – Strungă + suf. -ăreață. Vezi definitia »

DOCUMÉNTICĂ s. f. documentare cu ajutorul calculatorului. (< fr. documentique) Vezi definitia »

TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus. Vezi definitia »

CIMÁZĂ s.f. (Arhit.) Chenar ornamental (de-a lungul unei fațade). [< it. cimasa, cf. fr. cimaise]. Vezi definitia »

schindiseálă², schindiséli, s.f. (reg.) zor, grabă. Vezi definitia »