POLARIZÁRE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizație. 2. dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt, inițial cu un singur înțeles. 3. (fil.) formare a unor termeni opuși, polari. 4. metodă terapeutică prin folosirea curentului electric de foarte joasă amplitudine, trecut prin electrozi fixați cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza) Vezi definitia »

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa. Vezi definitia »

scodolíre, scodolíri, s.f. (înv.) scotocire. Vezi definitia »

NEAVÉRE s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac; p. ext. lipsă, sărăcie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avere. Vezi definitia »

COMPLETÁRE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa) Vezi definitia »