Definita cuvantului oală
oálă (oále), s. f. – 1. Vas de lut. – 2. Urcior, chiup. – 3. (Înv.) Canal, țeavă de scurgere. – 4. (Mold.) Olan, țiglă. – Mr., megl. oală, istr. olę. Lat. olla (Pușcariu 1212; Candrea-Dens., 1267; REW 6059), cf. it., cat., sp. olla, prov. ola. Sunetul ll s-a păstrat, probabil sub influența pl. (Tiktin; Byck-Graur 31). – Der. ol, s. n. (Mold., Trans., oală; canal), reconstituit după pl. oale; olan, s. n. (țiglă; conductă); olar, s. m. (producător de oale), probabil din lat. *ollārius (Pușcariu 1218; Candrea-Dens., 1269; REW 6060); olărie, s. f. (atelier de oale, magazin); ulcea (var. ulcică), s. f. (oală mică, urcior), pe care Candrea îl derivă din lat. *ollicella, dar care poate fi creație dim. interioară; ulcelușe, s. f. (bardacă). Cf. ulcior. – Din rom. provine săs. oulendekel „capac de oală”, comp. cu germ. Deckel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oală
CONCOMITÉNȚĂ s.f. (Rar) Coexistență, simultaneitate a două sau mai multe lucruri. [Cf. fr. concomitance]. Vezi definitia »
BRIÁNȚĂ s. f. 1. strălucire. 2. (fig.) splendoare, măreție, pompă. (< fr. brillance) Vezi definitia »
CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz) Vezi definitia »
BĂLBÍȘĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina înaltă de 30-120 cm, acoperită de peri aspri și cu flori roșii, mai rar albe (Stachys silvatica). Vezi definitia »
leoárfă (-fe), s. f. – (Trans., Banat) Mască. – Var. liorfă. Germ. Larve (BF, II, 188; DAR), probabil încrucișat cu der. expresive de la rădăcina lap. Vezi definitia »