Definita cuvantului obor
obór (oboáre), s. n. – 1. Țarc de vite, loc îngrădit. – 2. Tîrg de vite. – Mr., megl. ubor. Bg., sb., slov. obor, din sl. obora (Miklosich, Slaw. Elem., 92; Cihac, II, 221; Conev 81), cf. pol. obora „grajd”, ngr. ỏßορός, alb. obor. E dubletul lui obor, s. n. (plumb de plasă) din rus. obora.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obor
LEGĂNĂTÓR, -OÁRE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care (se) leagănă. – Legăna + suf. -ător. Vezi definitia »
năvrăpitór, năvrăpitóri, s.m. (înv.) năvălitor, agresor; uzurpator. Vezi definitia »
PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a țării) Șef al administrației și al poliției într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din lat. praetor, -oris. Vezi definitia »
spârcuitór, spârcuitoáre, adj. (înv.; despre păsări) care sfâșie prada. Vezi definitia »
PROMOTÓR, -OÁRE, promotori, -oare, s. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. ♦ Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris. Vezi definitia »