BIR, biruri, s. n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér. Vezi definitia »

VITROFÍR s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură hialină. (< germ. Vitrophyr) Vezi definitia »

vatír (țesătură de bumbac, in sau cânepă) s. n., (sorturi) pl. vatíruri Vezi definitia »

GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau odinioară obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”. Vezi definitia »

LAMPROFÍR s.n. Rocă eruptivă cu structură porfirică, bogată în minerale feromagneziene. [< fr. lamprophyre, cf. gr. lampros – strălucitor]. Vezi definitia »