tirán (-ni), s. m. – Despot. Gr. τύραννος (Murnu 57), sec. XVII. – Der. tiranic, adj., din fr. tyrannique; tirănesc, adj. (înv., tiranic); tirănește, adv. (înv., tiranic); tirăni, vb. (înv., a trata prost, a tiraniza); tiranie (var. înv. tirănie), s. f. (despoție) din gr. τυραννία; tiraniza, vb., din fr. tyranniser; tiranisi, vb. (a tiraniza), din gr. τυραννίζω, aorist τυράννησα. Vezi definitia »

CATALÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Catalonia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Catalonia și în principatul Andorra. (< fr. catalan) Vezi definitia »

PUȘKINIÁN, -Ă, pușkinieni, -e, adj. De Pușkin, al lui Pușkin; în maniera lui Pușkin. [Scris și: pușchinian. – Pr.: -ni-an] – Pușkin (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

tufeán, tuféni, s.m. (reg.) copil nelegitim. Vezi definitia »

GALICÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al galicanismului. (< fr. gallican) Vezi definitia »