Definita cuvantului paic
paíc (paíci), s. m. – 1. Ușier, portar. – 2. Gardă de corp, garda personală a domnitorului, formată din boieri tineri. – Var. peic. Tc. (per.) peik (Șeineanu, II, 95; Loebel 72; Lokotsch 1688). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu paic
stélnic, stélnică, adj. (înv.) care aparține stelelor, privitor la stele; caracteristic stelelor; sideral, stelin, stelesc. Vezi definitia »
ONÍRIC, -Ă adj. 1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfășoară în vis. ◊ (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant. 2. (despre creații literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis. (< fr. onirique) Vezi definitia »
MONOZÓIC, -Ă adj. (despre animale) care duce o viață individuală și izolată. (< fr. monozoïque) Vezi definitia »
AFÍRIC, Ă, adj. (GEOL.) (Despre structura unei roci) În cadrul căreia se disting două generații ale aceluiași mineral, dar fără fenocristale. Vezi definitia »
ASISTÓLIC, -Ă adj. referitor la asistolie. (< fr. asystolique) Vezi definitia »