Definita cuvantului pală
pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din tc. paloș (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pală
ȚĂCĂNITÚRĂ, țăcănituri, s. f. Țăcănit1. – Țăcăni + suf. -tură. Vezi definitia »
ANTÍCVĂ s. f. Tip de litere de tipar asemănătoare cu cele folosite la inscripțiile de pe monumentele din vechea Romă. [Var.: antícva s. f.] – Din lat. antiqua. Vezi definitia »
CLARÍSĂ s.f. Călugăriță aparținând ordinului fundat în sec. XIII în Italia de Francesco d'Assisi și de Clara. [< fr. , it. clarisse, cf. (sfânta) Clara – născută în Assisi]. Vezi definitia »
TRANSCONDUCTÁNȚĂ s. f. conductanță de transfer a energiei de la un generator la un receptor. (< fr. transconductance) Vezi definitia »
GÍLDĂ s.f. v. ghildă. Vezi definitia »