Definita cuvantului pambriu
pambríu (pambríuri), s. n. – 1. (Înv.) Postav de lînă. – 2. (Munt.) Basma, testemel. Origine îndoielnică. Pare o deformație populară a lui Cambrai, celebru în Evul mediu prin țesăturile sale, cf. chembrică și sp. cambray.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pambriu
PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe. Vezi definitia »
berkéliu s.n. [-liu pron. lĭu], art. berkéliul; simb. Bk Vezi definitia »
LAMBRÍU s.n. Placaj de lemn, de marmură etc., care acoperă pereții unei încăperi. [Pron. -briu. / < fr. lambris]. Vezi definitia »
EXÓRDIU s.n. (Lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. [Pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium]. Vezi definitia »
LACRIMATÓRIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium) Vezi definitia »