Definita cuvantului panțir
panțír (panțíri), s. m. – Dragon; platoșă. – Var. panțîr, panțur. Germ. Panzer „cuirasă”, prin intermediul sl. pansyrŭ (Miklosich, Lexicon, 554; Cihac, II, 242), cf. pol. pancerz, rus. pancyr, sb. pancijer. Mold., sec. XVII, înv. – Der. panțiresc, adj. (de dragoni); panțarolă, s. f. (un anumit joc de cărți), din pol. pancerola < it. panzeruola (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu panțir
PANȚÍR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir. Vezi definitia »
sortír, sortíri, s.m. (reg.) sortator forestier; soltar. Vezi definitia »
LOISIR [LOAZÍR] s. n. timp liber (al cuiva). ◊ folosire optimă a timpului liber, potrivit dorințelor și înclinațiilor individului. (< fr. loisir) Vezi definitia »
șmir s.n. (reg.) unsoare pentru căruță. Vezi definitia »
TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir. Vezi definitia »