MICROCRISTALÍN, -Ă, microcristalini, -e, adj. (Despre agregatele mineralelor și structura rocilor) Care este alcătuit din cristale microscopice. – Din fr. microcristallin. Vezi definitia »

HIPOCRISTALÍN, -Ă, hipocristalini, -e, adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care este alcătuit din cristale și din sticlă. – Din fr. hypocristalin. Vezi definitia »

TAMARÍN² s. m. maimuță din ținuturile Amazonului, înrudită cu uistiti, care poate emite sunete asemănătoare cu ale păsărilor. (< fr. tamarin) Vezi definitia »

ALUMÍN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine) Vezi definitia »

chin (chínuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură). Vezi definitia »