RADICÍCOL, -Ă adj. 1. Care crește pe rădăcini. 2. Care trăiește în simbioză cu rădăcinile. [< fr. radicicole]. Vezi definitia »

LAPIDÍCOL, -Ă adj. care crește, trăiește pe pietre. (< fr. lapidicole) Vezi definitia »

cotroból s.n. sg. (reg.) tărâțele de lemn și așchiile rămase după tăiatul lemnelor; cenușa și funinginea rămase după arsul lemnelor și curățatul sobei. Vezi definitia »

CVADRIPÓL s.n. Rețea electrică cu două borne de intrare și două de ieșire. [Var. cuadripol s.n. / < fr. quadripôle]. Vezi definitia »

OBSTÁCOL s. n. 1. piedică, stavilă. ◊ (fig.) opoziție; dificultate, piedică. 2. (pl.) gard, șanț etc. care trebuie trecut în cadrul unei competiții sportive. (< fr. obstacle, lat. obstaculum) Vezi definitia »