Definita cuvantului pedepsi
pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluția este normală; cf. disciplinar și v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s. f. (osîndă; înv., educație, instrucție), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s. f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucișarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepsește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pedepsi
caterisí (caterisésc, caterisít), vb. – A răspopi. Ngr. ϰαθαιρῶ, aorist ϰαθαίρησα „a degrada” (Tiktin; DAR; Gáldi 162). Vezi definitia »
peripiisí, peripiisésc, vb. IV (înv.) 1. a îngriji. 2. a mângâia, a alinta, a alinta. Vezi definitia »
firitisí, firitisésc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva). Vezi definitia »
ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde. 2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă. – Et. nec. Vezi definitia »
politisí, politisésc, vb. IV (înv.) a civiliza, a cultiva, a face să progreseze; a politici. Vezi definitia »