Definita cuvantului pestriț
pestríț (pestríță), adj. – Pătat, bălțat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriț); pestriciune (var. pestriție), s. f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestrița, vb. (a face pestriț; a amesteca, a face variat); (îm)pestrițătură, s. f. (bălțătură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pestriț
PREPÚȚ s. n. piele încrețită care acoperă glandul penisului. (< lat. praeputium, fr. prépuce) Vezi definitia »
sulughíț, sulughíțuri, s.n. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »
ZIMȚ2, zimți, s. m. (Reg., numai la pl.) Tindeche. [și DLRLC] Vezi definitia »
neámț (némți), s. m. – 1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec. – Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu). Vezi definitia »
JGHEBULÉȚ, jghebulețe, s. n. Diminutiv al lui jgheab. – Jgheab + suf. -uleț. Vezi definitia »