Definita cuvantului pință
pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pință
ZAHARÁZĂ s. f. enzimă din sucul intestinal care descompune zaharoza în fructoză și glucoză; invertază, sucrază. (< fr. saccharase) Vezi definitia »
DILATOGRÁMĂ s.f. Diagramă a variației lungimii unui corp în funcție de temperatură. [< fr. dilatogramme]. Vezi definitia »
húlă (húle), s. f. – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere. Mag. hulla (DAR). – Der. hului, vb. refl. (a se supra, a se nărui), din mag. hullani (DAR; Gáldi, Dict., 137). Vezi definitia »
FAMFÁRĂ s.f. v. fanfară. Vezi definitia »
SAPROBIÓZĂ s. f. mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în stare de putrefacție. (< fr. saprobiose) Vezi definitia »