Definita cuvantului pipă
pípă (pípe), s. f. – Lulea. Mag., pol., ceh. pipa (Miklosich, Fremdw., 116; Cihac, II, 256; REW 6522a; Gáldi, Dict., 151). – Der. pipa, vb. (a fuma pipă); pipător, s. m. (Trans., fumător).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pipă
TERMISTÁNȚĂ s. f. rezistență electrică a cărei valoare variază în funcție de temperatură. (< fr. thermistance) Vezi definitia »
pătlágină (pătlágini), s. f. – Iarbă-mare (Plantago maior). – Var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaș) plătanger. Lat. platagĭnem (Pușcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén. Vezi definitia »
FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe]. Vezi definitia »
RABOTÉZĂ, raboteze, s. f. Mașină-unealtă care servește la prelucrarea prin așchiere a metalului; mașină de rabotat. – Din fr. raboteuse. Vezi definitia »
CAULOGENÉZĂ s.f. Formarea tulpinii. [Pron. ca-u-. / < fr. caulogenèse]. Vezi definitia »