Definita cuvantului piper
pipér (pipéri), s. m. – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer, Gr., 116), cf. sl. piprŭ, bg. piper, ngr. πιπέρι. – Der. piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi, Dict., 151, din mag. páprika); pipăruș (var. piperuș), s. m. (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (var. pipăra), vb. (a pune piper); piperat, adj. (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, s. f. (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. -niță. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piper
ODORIFÉR, -Ă adj. (Rar) Odorant. [< it. odorifero, lat. odorifer]. Vezi definitia »
masetér s. n., pl. masetere; adj. m., pl. maseteri, f. - Vezi definitia »
MINIÉR, -Ă adj. I. referitor la mine1 (1), de mine. 2. în care se găsesc mine. (< fr. minier) Vezi definitia »
BUCLIÉR, bucliere, s. n. Parte componentă a barei parașoc (față sau spate) a unui automobil, element tip scut care dă o formă estetică și aerodinamică parașocului, integrându-l, cel mai adesea, în volumul caroseriei; scut. – Din fr. bouclier. Vezi definitia »
ténder (-re), s. n. – 1. Vehicul de cale ferată. – 2. (Arg.) Cur, bucă. Germ. Tender. Vezi definitia »