Definita cuvantului placă
plácă (plắci), s. f. – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de fr. plaque. – Der. placa, vb. (a aplica, a lipi; a părăsi), din fr. plaquer, galicism; placard, s. n., din fr. placard; placaj, s. n., din fr. placaje; plachetă, s. f., din fr. plaquette; platcă, s. f. (tăbliță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu placă
MIOMETRÍTĂ s. f. inflamație a musculaturii uterine. (< germ. Myometritis) Vezi definitia »
TUBULATÚRĂ s. f. rețea de țevi care comunică între ele. (< it. tubulatura) Vezi definitia »
AUTOCATALÍZĂ s.f. Cataliză a unei reacții, datorită chiar produșilor de reacție. [< fr. autocatalyse]. Vezi definitia »
TANDRÉȚĂ s.f. v. tandrețe. Vezi definitia »
LĂPTÚCĂ, lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca. Vezi definitia »