Definita cuvantului placă
plácă (plắci), s. f. – 1. Tablă, planșă. – 2. Tăbliță de ardezie. – 3. Disc. – 4. Firmă, semn, insignă. – 5. Decorație, decorare. Ngr. πλάϰα (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 688; Graur, BL, V, 74), întărit ulterior de fr. plaque. – Der. placa, vb. (a aplica, a lipi; a părăsi), din fr. plaquer, galicism; placard, s. n., din fr. placard; placaj, s. n., din fr. placaje; plachetă, s. f., din fr. plaquette; platcă, s. f. (tăbliță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu placă
PODÁGRĂ s.f. Gută a picioarelor. [< fr. podagre, cf. gr. pous – picior, agra – acces]. Vezi definitia »
procopsínță, procopsínțe, s.f. (înv.) pricopseală. Vezi definitia »
TRICICLÉTĂ s. f. vehicul (pentru copii) cu trei roți, pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; triciclu. (< tri- + /bi/cicletă) Vezi definitia »
CHIMIOLUMINESCÉNȚĂ s.f. v. chemoluminescență. Vezi definitia »
CIOTÂRCĂ, ciotârci, s. f. (Reg.) Arbore foarte strâmb și cioturos; buștean noduros. – Din ciot. Vezi definitia »